Să ne reamintim de practicile eco din gospodariile ţărăneşti de altădată!

width=”500”

Împreună cu elevii clasei a IX-a B am încercat să căutăm în cufărul cu tradiţii şi practici din satele româneşti şi am redescoperit viaţa simplă atemporală a celor din mediul rural.

Confecţionarea chirpicilor, acele cărămizi nearse de lut cu paie din care erau construite casele ţărăneşti, atât de călduroase iarna şi răcoroase vara; vopsitul ouălelor şi a firelor de lână, in sau cânepă cu ajutorul cojilor de ceapă roşie, sfeclei roşii, şofranului şi ceaiului de tei, care dădeau culoare şi stârneau invidii în rândul gospodinelor; a „fabricării” săpunului de casă, atât de necesar în lipsa altor alternative, dar care totodată dădea posibilitatea valorificării integrale a porcului sacrificat în Ajun de Crăciun; a realizării celei mai bune reţete de leşie pentru spălarea rufelor; a unei practici care v-ar putea face neîncrezători precum expunerea la soarele puternic de vară a albiturilor spălate cu apă de râu, tocmai pentru a le albi mai mult fără a folosi clor; spălarea veselei de bucătărie cu făină de porumb pentru a îndepărta grăsimea şi cu nisip oalele pentru a scoate urmele de funingine.

Multe alte practici au fost prezentate şi toţi ne-am arătat surprinşi faţă de spiritul inovativ şi imaginaţia bunicilor noştri